Sunt mica...

Ma simt atat de mica, si atat de firava in lumea asta atat de mare si plina de fel si fel de oameni..
Mi-e dor de copilarie, de acele vremuri in care nu simteam nici o grija, stiam doar sa bat drumurile si sa ma joc. Mi-e dor de clipele de nebunie copilareasca, mi-e dor de casa parinteasca, mi-e dor de parintii mei cand erau impreuna, mi-e dor de duminicile cand mergeam in fiecare dimineata la biserica, mi-e dor de TOT.
Imi lipseste TOTUL.

Prima ninsoare

Atat de placut e sa privesti drumul fiecarui fulg, cat mai de sus, apoi sa il vezi cum cade lin pe pamant, apoi dispare. Asa, unul cate unul, picand pe pamant, incepe sa se formeze zapada. Mai placut e sa auzi scrasnetul zapezii sub picioare dimineata. A nins, totul incepe sa devina alb, chiar si sufletul mi-e mai curat si mai eliberat de orice culoare, e gri, apoi devine albastru, un albastru nedefinit de nimic. E simplu, e albastru si asa vrea sa ramana. Totul e placut, chiar si oamenii sunt putin mai veseli, incep sa ii observ zambind mai des.

E simplu, e placut.

Dezamagire pana la cer si inapoi

Atat de trist, dar totusi atat de adevarat....

Persoana cu care am stat peste un an, (raman uimita de ceea ce mai pot afla), si o iubeam ca pe ochii mei din cap, si caruia m-am dedicat in tot acest timp, am aflat cu stupoare ca este in cautarea unui cuplu sa aibe placeri......SOC, SOC, atunci cand am citit randurile unei conversatii...Si eu care credeam ca este sufletul meu pereche, si sufeream dupa ea de parca mi-ar fi picat cerul peste mine.....Cum am putut iubi o astfel de persoana, cum de nu mi-am dat seama de acest lucru? Cum de e atat de dezinhibata, si cu atata usurinta accepta ofertele unui cuplu???Ma socheaza!!!!

Se pare ca inca o data viata mi-a mai dat o palma, o izbitura ca sa ma trezesc la realitate!!!Nimic nu a fost real din tot ce am trait, dar nimic!!!Ori a fost asa doar ca a fost cu mine, si ea de fapt asa e, chiar asa cum incep sa o cunosc....Trist fetelor trist......

DECI. OFICIAL NU AM PENTRU CE SA MAI SUFAR!!!!!

Buna seara sau buna dimineata?

Salutare!

Incet, incet incep sa ma simt mai bine, sa ma desprind de trecut....E placut sentimentul :), incep sa cunosc persoane ok...Poate ca nu am numai ghinion, in viata asta...

Va doresc numai bine :)....sper sa nu mai visez urat..

Somn usor!

Visul ciudat

Buna ziua, ca dimineata a fost de mult...


Bine ca a mai trecut o noapte, si totodata cu ea un vis tare ciudat. Ma intreb, oare visul e imaginea la ceea ce exista in subconstient? Daca e asa, atunci am descoperit o frica de-a mea...

Sa va spun ca am trait efectiv visul, si m-am trezit cu lenjeria de pat, parca era dupa al doilea razboi mondial. In fine, am visat parca eram intr-un bar, dar nu stiu locatia, si acel bar era "dotat" cu cate un pat triplu matrimonial la fiecare masa (ma intrebam oare de ce?). Bun, eram inconjurata de fel si fel de persoane, care s-au dovedit a fi dornice de orgii sexuale in patul acela, dupa ceva pahare "la bord"...Toata lumea s-a alaturat si au facut sex acolo, doar eu si inca o persoana, care nu imi aduc aminte aspectul fizic, a stat pe margine cu mine, si am vorbit despre principiile de viata a fiecaruia..

Imaginea care o am tiparita in minte e groaznica, dar finalul e cutremurator...acel bar se afla la subsolul unei biserici, si fiind grabite sa plecam de acolo, fugeam prin cimitir, printre morminte.....Am ramas socata, cand m-am trezit, de claritatea cu care imi amintesc orice detaliu, si cat de intens a fost totul...E primul vis pe care mi-l amintesc atat de bine..Si visul s-a continuat cu cautarea in zadar a acelei persoane cu care am vorbit..

Subconstientul meu se pare ca formeaza o imagine a degradarii umane, probabil mi se trage de la statul prea mult pe diferite site-uri in care tot mai am speranta ca voi gasi pe cineva, dar se pare ca incerc sa gasesc gogosari in borcanul cu gogonele :))), asta e o vorba de-a mea..

Mai trecu o noapte, eu va doresc sa aveti o zi deosebita!!Si cu subconstientul eliberat de orice imagine:)

Intrebare catre toate femeile din Romania ce iubesc alte femei

Incep prin a ma prezenta facand parte din lumea gay, cea nu de multa vreme descoperita de mine. Incep prin a va intreba, de ce femeile si-au degradat din principiile morale, de ce nu mai exista femei de calitate in a noastra Romanica? De ce pe toate site-urile de socializare gasesc numai persoane de o calitate josnica, incep prin a va/ma intreba sunt oare o persoana care nu are noroc sau traim in secolul degradarii si asa ceva e "la moda"?

Vreau sa ma ajutati intr-o statistica de a mea, sa vad daca mai sunt persoane care gandesc si simt la fel ca mine, homofobii sa se abtina!!

Tristetea mea

"Sting tigara….ascult melodia noastra “Visele noastre” de Adela…ceva ma rascoleste…nu mai sunt eu, ma doare, care fericire?care vise? Toate s-au spulberat…asa incet, treptat, timpul acesta…de-as putea sa il dau inapoi…sa traiesc macar o clipa din ceea ce a fost…doar noi doua stim cat de mult ne-am iubit..sau te-am iubit…Te-am iubit mult..eram in stare sa merg pana la capatul lumii cu tine..imi dadeai FERICIREA, SPERANTA, INCREDEREA, acum totul nu mai este..Acum, de fapt nu acum, atunci cand ai plecat si m-ai lasat acolo in camera noastra care a devenit atat de rece si pustie…FARA TINE…  De ce inca te mai iubesc? De ce nu pot sa trec peste? Tu ai fericirea ta, ai gasit-o in sfarsit…dar eu, EU am ramas cu amintirea ta, nu te mai interesez, imi vorbesti urat, esti indiferenta..oare asta merit?pentru asta te-am iubit eu atat de mult????!!

 

Stau deseori si imi pun fel si fel de intrebari, dar din pacate nu gasesc raspunsuri, oricat de mult as incerca sa le gasesc…ma afund in dileme mai profunde…si mai bine nu mai gandesc…prefer sa traiesc viata asa cum e, cum mi se ofera, nu e usor, au trecut 2 ani, prea putin, dar totusi atat de mult…FARA TINE..

Ai plecat, tu ai trecut peste, ma gandesc cum poti sa uiti? Sa uiti toate amintirile noastre, toate clipele frumoase…eu inchid ochii si inca te mai vad sarutandu-ma si spunandu-mi cat de mult ma iubesti…oare era adevarat?..Peste tot am amintiri de la tine la tot pasul…....

Acum te-ai maritat, esti o femeie responsabila…de fapt ma opresc…nu mai scriu…nu merita sa scriu ..a trecut totul…mi-e atat de dor de tine…

Ma indrept…oare unde ma indrept Doamne, incotro mi se duc pasii mei?? Parca traiesc intr-o sfera…nu mai pot iubi..nu pot sa fiu EU, cea care am fost o data…Trecutul ma urmareste oare? Ma bucur ca am putut sa iert pe cineva pe care nu merita sa fac asta…….

Nu pot sa percep idea ca unii oameni nu pot trece peste trecutul meu..e atat de ciudat, stiu, dar a fost, nu mai e!!!!"

Acestea sunt primele randuri ce le-am inceput sa le scriu acum multi ani in urma, dupa ce am pierdut prima femeie iubita din viata mea...