Atat de placut e sa privesti drumul fiecarui fulg, cat mai de sus, apoi sa il vezi cum cade lin pe pamant, apoi dispare. Asa, unul cate unul, picand pe pamant, incepe sa se formeze zapada. Mai placut e sa auzi scrasnetul zapezii sub picioare dimineata. A nins, totul incepe sa devina alb, chiar si sufletul mi-e mai curat si mai eliberat de orice culoare, e gri, apoi devine albastru, un albastru nedefinit de nimic. E simplu, e albastru si asa vrea sa ramana. Totul e placut, chiar si oamenii sunt putin mai veseli, incep sa ii observ zambind mai des.
E simplu, e placut.
